Viata ca o nalucire
Le-a trecut ca o clipire.
Omul nostru-i zamislire
Care trece-n nemurire,
Daca ai lui mostenitori
L-au mereu in amintire.
Viu are chiar o iubire,
Sa petreaca la venire
Si mereu la pomenire.
In lumea asta cainita,
Se castiga din ce-e fost:
Omul dus devine prost.
Se castiga din mormanturi!
Sufletele-n patru vanturi!
Cine morti-i nu-i cinsteste,
Geaba pe lume traieste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu