Nevasta şefului de gară

De Victor Eftimiu, Octavian Goga, Ştefan O. Iosif si Cincinat Pavelescu

În toamna anului 1911 a avut loc aniversarea a 57 de ani a Teatrului Naţional din Craiova (fondat în 1854), director fiind Emil Gârleanu, iar secretar literar Liviu Rebreanu. Din Capitala României se urcă în acelaşi compartiment al trenului spre Cetatea Banilor - Craiova , scriitorii: Victor Eftimiu, Octavian Goga şi Ştefan O. Iosif. Pe la Slatina sau Piatra Olt, la una dintre ferestrele gării, probabil locuinţa şefului, o tânără femeie privea

trenul şi-i urmărea plecarea, cu melancolie. Şi-n ritmul roţilor, cu imaginea acelei tinere femei în suflet, cei trei amintiţi mai sus "am început să scandăm", scrie V. Eftimiu, poezia "Nevasta şefului de gară", apărută apoi sub o triplă semnătură, în revista Flacăra:

Ducându-şi viaţa solitară,

Un suflet trist şi visător,

Nevasta şefului de gară

S-a-ndrăgostit de-un călător.

Dar trenul a plecat, şi-n goana

Cu care monstrul a trecut,

În suflet i-a lăsat icoana

Frumosului necunoscut.

De-atunci trec zile, nopţi de-a rândul

Şi trenuri trec neîncetat.

Ea stă şi astăzi, aşteptându-l

La geamul veşnic luminat.

Şi trenuri vin şi pleacă iară

Şi nu ştiu rănile ce-o dor.

Nevasta şefului de gară

S-a îndrăgostit de-un călător!

La un moment dat a venit în compartimentul celor trei, Cincinat Pavelescu care, ascultând "creaţia", propuse alt final:

Şi trenuri vin şi pleacă iară

Şi plictisită-ntr-un târziu,

Nevasta şefului de gară

A deraiat c-un macagiu.

Şi iată cum, în anul de graţie 1911, s-a realizat colaborarea a patru poeţi români în drum spre Cetatea Banilor.

(sursa internet)