La multi ani 2020!

de Proorocu A. Angel

Intr-o lume schimbatoare,

Cu ‘ncordare, tematoare…

Care-i chiar dezgustatoare...

Si devine plutitoare,

Cu oameni modificati

Lesne-usor manipulati,

Voi liderii hoti turbati...

Imbarligati parinti cu frati,

Copiii cu ai lor tati,

Mame cu ai lor barbati.

Tot in toate amestecati…

Banul e valoarea forte,

Cin’ nu- l are face turte,

Din noroi si din malura

Lumea-i plina doar de ura,

Sa ia altui ce-are-n gura.

Reguli, facaturi ca lege

Cin’ mai poate sa dezlege

Daca ies 10 la vot,

Iar ai luat-o peste bot.

Daca asa vrea al mai tare,

Legea pleaca la plimbare.

Tot ce nu convine lui.

E penal antipenalului.

Parlamentari de vanzare,

Cu nimica in hambare.

Dar poate ca Domnul mare,

Vede cat rau e 'n a noastra zare,

Milostiv si cum el stie

Ii trimite in urgie.

Sa fim iar cu-al nostru soare

Sa nu fim pali ca de lingoare.

Asta tara iar sa fie

Iar stapana peste glie.

Hai snapani la puscarie

Lasati tara in vecie…

Nou an cu zerouri doua

Fa-ne iar stropiti de roua,

Cu noroc si libertate

Nu aducator de moarte…

La Anu’ si la Multi Ani

Adu-ne si noua bani,

Demni sa fim nu tot golani

Prada lesne la dusmani!

  

Bucuresti 29 decembrie 2019

Protest

Biată ţară, în criză financiară,

Din picior de plai şi gură de rai

Ai ajuns maidan pentru fiecare golan

Şi tomberon pentru fiecare avorton

Şi desagă pentru fiecare iniţiativă beteagă

Şi coridor pentru fiecare infractor

Şi casă de fier pentru fiecare premier

Şi gazdă bună pentru fiecare minciună

Şi muncă în zadar pentru fiecare gospodar

Şi profit pentru fiecare neofit

Şi dobândă mare pentru fiecare trădare

Şi stingător numărul zero

Pentru fiecare foc al lui Nero

Şi suflet caritabil pentru fiecare contabil

Şi pahar plin pentru fiecare vecin

Şi tentaţia de la Apus pentru Imperiul rus

Şi lumânare de ceară

Pentru fiecare provocare maghiară

Şi avere care încotro pentru fiecare embargo

Şi bordel nesătul

Pentru şoferi de la Istanbul.

O, ţara ţăranului mort,

Ai început să aduci grâu din import,

Vezi să nu cumva să te zbaţi

Să cumperi şi ceva Munţi Carpaţi

Şi să vină vreun prim-ministru dezinvolt,

Ca să importe ceva Mureş şi ceva Olt.

O, biată ţară, biată ţară,

Mai mult te omoară cine zice că te repară

Şi ţie ţi-e greu, că-n faţa lui Dumnezeu,

Fiecare derbedeu vrea să te facă deşeu

Şi ţi-e silă şi ţi-e milă

Şi cuminţenia ta de prăsilă a devenit inutilă.

Biată ţară, biată ţară,

Popor în poziţie reglementară,

Sub toată urgia planetară,

Care, când te repară, te şi omoară,

De ai ajuns întrebare fără răspuns

Şi devii maternitate fără copii

Şi te-au transformat în femeie fără bărbat

Şi vor văduvie să-ţi deie,

De bărbat fără de femeie,

Ca să fii legea fărădelege

Şi fărădelegea în plină lege,

Semănarea de moarte în toate cele şapte arte

Şi semnul lipsei de trebuinţă

Pentru fiecare ştiinţă

Şi societate cu mâinile tăiate

Şi târg cu vânzători fără sârg

Şi fântână cu apa-ntr-o rână

Şi răstignire în fiecare mănăstire

Şi înviere amânată pentru altă dată.

Toate te încercară şi te subţiară, biată ţară,

Vecinii te sfâşie, salvatorii tăi întârzie,

Românie, Românie.

Şi din exces în exces socotelile nu-ţi ies,

Oricine e mai bogat ca tine,

Orice nevrednic îţi ajunge sfetnic,

Nimenea şi cu nimica ne învaţă ce e frica,

La capătul de sus al cozii

S-au îmbogăţit nerozii,

Se ispăşesc păcatele,

Se fură palatele,

Mărşăluim de-a-ndăratele,

Dascălii de matematici sunt foarte apatici,

Dascălii de raţiune nu mai au ce ne spune,

Dascălii de fugă ne declină şi ne conjugă,

Dascălii de geografie ne crucifică şi ne sfâşie,

Dascălii de română abia te îngână.

Biată ţară, biată ţară, te repară, te omoară,

Când trăieşti în capitalism

Ţi-e dor de socialism,

Când trăieşti în socialism,

Ţi-e dor de capitalism,

Dacă te-apuci de ceva, te gândeşti la altceva

Şi, parcă, peste toate, suferi de ubicuitate,

Suferi de preţuri mari

Şi de plecare de cărturari,

Suferi de un fel de transă

Care te-a lăsat fără nici o şansă,

Suferi de un fel de insolenţă NATO,

Seduso, prădato şi abandonato!

Parcă ai braţe paralitice

Şi suferi de partide politice,

Şi nu-ţi mai revii, din nici un fel de maladii,

Când te îmbolnăveşti de nervi,

Iei nevroza şi o conservi,

Te baţi pe tine când te vezi în oglindă

Şi nu e boală să nu te cuprindă.

Îl omorâră cum îl omorâră,

De lăsa sângele din el dâră,

Pe ăla de dărâma fără voia ta,

Dar acum dărâmă toţi,

Că sunt şi nepricepuţi şi sunt şi hoţi.

Cine pe cine să mai omoare,

Că ar trebui să tragă fiecare în fiecare?

Ţară tristă, ţară nefericită,

Aia nu e coroană, aia e copită,

Pe care ţi-au pus-o pe frunte,

Ca să te umilească şi ca să te înfrunte,

Că fiecare criminal

Învaţă la seral, din fiecare serial,

Cinismul, lichelismul şi oportunismul,

Fanatismul, servilismul şi cameleonismul

Şi mai ales pofta de crimă,

Care ne urmăreşte şi ne animă.

O, ţară fără noi, ai pornit înapoi,

Vremea ta a trecut,

Tu te-ai întors la un fel de viitor în trecut.

La ora învierii, vin gunoierii,

Întinde-le podul, să-ţi cânte prohodul,

Întinde-le palma, să-ţi scuipe sudalma,

Boală bolnavă de o nouă gâlceavă,

Ţară-n ţărână sub mână păgână,

Măcar rădăcina să-ţi mai rămână.

Când o fi şi-o fi şi poate ne-om înzdrăveni,

Să facem din noapte zi

Şi din moarte nuntă

În patima cruntă

Şi să se scoale neamul

Şi râul şi ramul

Şi să se-audă, din fiece sat,

Ca un ecou fidel şi curat,

Ca un parastas retehnologizat:

Adevărat, adevărat a-nviat!

ADRIAN PĂUNESCU,

24 iunie 1992

Cimitire, cimitire

Viata ca o nalucire

Le-a trecut ca o clipire.

Omul nostru-i zamislire

Care trece-n nemurire,

Daca ai lui mostenitori

L-au mereu in amintire.

Viu are chiar o iubire,

Sa petreaca la venire

Si mereu la pomenire.

In lumea asta cainita,

Se castiga din ce-e fost:

Omul dus devine prost.

Se castiga din mormanturi!

Sufletele-n patru vanturi!

Cine morti-i nu-i cinsteste,

Geaba pe lume traieste!

Nevasta şefului de gară

De Victor Eftimiu, Octavian Goga, Ştefan O. Iosif si Cincinat Pavelescu

În toamna anului 1911 a avut loc aniversarea a 57 de ani a Teatrului Naţional din Craiova (fondat în 1854), director fiind Emil Gârleanu, iar secretar literar Liviu Rebreanu. Din Capitala României se urcă în acelaşi compartiment al trenului spre Cetatea Banilor - Craiova , scriitorii: Victor Eftimiu, Octavian Goga şi Ştefan O. Iosif. Pe la Slatina sau Piatra Olt, la una dintre ferestrele gării, probabil locuinţa şefului, o tânără femeie privea

trenul şi-i urmărea plecarea, cu melancolie. Şi-n ritmul roţilor, cu imaginea acelei tinere femei în suflet, cei trei amintiţi mai sus "am început să scandăm", scrie V. Eftimiu, poezia "Nevasta şefului de gară", apărută apoi sub o triplă semnătură, în revista Flacăra:

Ducându-şi viaţa solitară,

Un suflet trist şi visător,

Nevasta şefului de gară

S-a-ndrăgostit de-un călător.

Dar trenul a plecat, şi-n goana

Cu care monstrul a trecut,

În suflet i-a lăsat icoana

Frumosului necunoscut.

De-atunci trec zile, nopţi de-a rândul

Şi trenuri trec neîncetat.

Ea stă şi astăzi, aşteptându-l

La geamul veşnic luminat.

Şi trenuri vin şi pleacă iară

Şi nu ştiu rănile ce-o dor.

Nevasta şefului de gară

S-a îndrăgostit de-un călător!

La un moment dat a venit în compartimentul celor trei, Cincinat Pavelescu care, ascultând "creaţia", propuse alt final:

Şi trenuri vin şi pleacă iară

Şi plictisită-ntr-un târziu,

Nevasta şefului de gară

A deraiat c-un macagiu.

Şi iată cum, în anul de graţie 1911, s-a realizat colaborarea a patru poeţi români în drum spre Cetatea Banilor.

(sursa internet)

Ziua tatalui

Avem in era consumatorismului,

Gropara comunismului,

Idei, idei, idei, idei

Cum banu’ la fraieri sa iei !

Carnatari, berari, camatari, bisnitari,

In haita cu nelipsitii parlamentari

Au gasit gaseala ca sa-si ia parleala,

De la masculi alfa poleiala.

Ziua tatalui vine brici,

Ia bani de la tatici si bunici;

Chiar mamici si de la aia mici.

Un joc, o scula, o pileala,

Chiar si o calatoreala.

Le imbraci cu poleiala

Si dai la masculi fala…

Zile sarbatoare, munca ioc.

Banu’ curge mereu navala.

Si-ti miroase fals a busuioc !

Nu sunt Gica contra dar devine chiar de plans grija la baietii de baieti cu sarbatorelile astea. Am cresct cu 1 si 8 martie primavara, regenerarea naturii inconjuratoare, verdele pur al plantelor... martisorul, dedicate femeii. Femeia pentru oricine indiferent de ambalaj si suflet ramane o icoana. Reprezinta creuzetul, cuptorul vietii omenirii. Ca menire inainte, ca acuma...  Copilul avea nevoie de o zi speciala vara sa ii ramana acolo in minte cu soare si dragoste. Acuma sa ajungi sa faci zilnic cateva sarbatori mondiale la boli, orice e deja stupid. Si mai e ceva nu luminand in toate culorile si facand parada o zi respecti ceva sau pe cineva, respecta permanent, banii cheltuiti de smecheri pe prostii festive, media, etc. aloca-i acolo unde e nevoie. Femeia trebuie repectata si sarbatorita zilnic, copilul sa-ti fie floare toata viata... barbatul e barbat...