IARNA CAINEASCA

A inceput ieri ca sa cada,

Cate-un om pe caldaram.

Dumnezeu pare sa vada

Ca noi nu traim, ramam…

Toti urlau de pe ecrane:

"Vrem o iarna de poveste

Partiile, locuri virane,

Pensiuni fara de veste."

A vent precum suntem.

Dusmaneste, barbateste.

Ca natura pedepseste…

Omul care o loveste,

Gaureste si hoteste.

Pacatuieste si…

Natura-ti... viscoleste…

Ia-i pe rai Doamne-n vartejuri,

Du-i si tara o albeste,

Poporul il miluiieste

Cu Pace, Cinste, Onoare

Du-i unde poti Tu oare!

Cu viloaie, cu odoare,

Du-i pe toti si lasa tara

Sa ii vina primavara.

Albeste si lumea asta

Sa traim si noi un pic

Fara oameni de nimic,

Fara hoti, far-inamic.

Sa fie sub mandrul soare 

Iar tractoare,

Iar ogoare, sa munceasca fiecare,

Hotii Du-i in penitenciare.

Sa nu mai moara romanii

Pentru altii pe nimic,

Sa se-toarca fara frica toti

Ce-s prin straini la munca.

Sa munceasca-n a lor tara

Sa o faca iar o floare.

Copii sa nu mai piara

De droguri si saracie,

Sa invete, sa traiasca

Demni in Tara Romaneasca…

Soarele cand va veni

In lumin-ar trebui

Sa fim toti cu mic, cu mare.

Nu minciuni, nu tu teroare…

Cand ii iei iarna tu…oare…

Si faci alb sub mandrul SOARE!