duminică, 23 octombrie 2016

Invierea

(fragmente)

de MIHAI EMINESCU

Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,

Si-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,

In palcuri sunatoare de plansete duioase

A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg.


Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala

Si negrul intuneric se sperie de soapte…

Douasprezece pasuri rasuna…miez de noapte

Deodata-n negre ziduri lumina da navala.


Un clocot lung de glasuri viu de bucurie…

Colo-n altar se uita si preoti si popor,

Cum din mormant rasare Hristos invingator,

Iar inimile noastre s-unesc in armonie:

Cantari si laude-naltam

Noi, Tie, Unuia,

Primindu-L cu psalme si ramuri,

Plecati-va, neamuri,

Cantand Aleluia!

Hristos au inviat din morti,

Cu cetele sfinte,

Cu moartea pre moarte calcand-o,

Lumina ducand-o

Celor din morminte.


(din ziarul Lumina de vineri 13 aprilie 2012)

Minunat a spus Marin Sorescu constiinta, frumusetea si idealurile unui neam trebuie sa poarte un nume si acela e Eminescu.

Toata mizeria traita de peste 20 de ani dispare si sufletul ti se primeneste cand vezi ca o data cu ea apare din negura uitarii un asemenea filigran de cuvinte care arata de fapt ce simt de mii de ani locuitorii acestor locuri...


Gaudeamus igitur

Doamne, cat de altfel citesc azi randurile scrise de mine mai demult! Pe la anii 1200 telectualii de atunci abia iesiti de sub clostile care erau universitatile mari aveau deja o viziune asupra pericolului, molimelor, rautatea omeneasca, furia naturii. Cum eram noi fata de ei, la aceeasi varsta ce fericiti si norocosi am fost!!!
Am primit de curând de pe internet acest material care mi-a dovedit ca nu am fost chiar totdeauna un spirit pătrunzător. L-am cantat fără sa știu traducerea împreuna cu colegii absolvenți la liceul "Spiru C. Haret "din Tulcea în 1978 și Institutul Agronomic "Nicolae Bălcescu" București în 1983.
Cuvintele mele acum nu au rost, important e ca glasul nostru plin de mândrie și bucurie alături de al miilor de tineri din lume dar mai ales din țară asta, care l-au cantat de multe ori fără cunoașterea înțelesului, sa aibă un ecou acolo sus undeva și tot raul din jurul nostru sa piară!!!
In mod automat de sute de ani tinerii intelectuali, am ridicat o ruga, o cugetare a altora de acum sute de ani, un jurământ care leagă laureații, de multe ori acestia necunoscand traducerea, valurile de scoliti ai pământului: unii vor face bine, unii vor face rau, unii vor fura, unii vor da din coate sa parvina, unii vor ucide, unii vor vindeca, unii vor spiona pe altii, dar toti tot la stadiul de humus ajung dintotdeauna, școala isi face datoria si la maturitate le da o diploma, ce fac ei cu ea e treaba lor si Dumnezeu ii va judeca in vecii vecilor...
Pentru toti prietenii si colegii lor care au 10,15,20,25,30,35,40,45,50... de ani, de la absolvirea unei scolii!!!

Popularul cantec academic "Gaudeamus igitur" ("Să ne bucurăm, aşadar") sau doar "Gaudeamus", este cântat sau recitat mai ales la ceremoniile de absolvire.
Numeroase scoli, colegii, universităti sau societăti academice il considera cantecul lor oficial.
De fapt este un cantec despre viata si durata ei: "De Brevitate Vitae" ("Despre scurtimea vietii").
Face parte din traditia "CARPE DIEM" ("TRAIESTE CLIPA") si elogiaza bucuria vieţii.
S-a cantat prima data in secolul al XVIII-lea (C.W. Kindleben, 1781) si are la baza un manuscris în limba latină din 1287. Se scrie pe internet.
Când se cântă, primele două versuri si ultima linie a fiecărei stanţe sunt repetate; de exemplu:

Gaudeamus igitur.
Iuvenes dum sumus.
Gaudeamus igitur.
Iuvenes dum sumus.
Post iucundam iuventutem.
Post molestam senectutem.
Nos habebit humus -
Nos habebit humus.

Gaudeamus igitur
Iuvenes dum sumus.
Post iucundam iuventutem
Post molestam senectutem
Nos habebit humus.
....................................
Să ne bucurăm, aşadar,
Cât încă suntem tineri
Fiindcă dup-o tinereţe agitată,
Si-o bătrânete-ngreunată,
Ţărâna ne va avea pe toti.
...............................................
Ubi sunt qui ante nos
In mundo fuere?
Vadite ad superos
Transite in inferos
Hos si vis videre.
...................................
Unde-s, oare
Cei ce-au trăit înainte-ne?
Poti s-ajungi până-n Ceruri
Sau să păsesti prin Iad
De doresti să-i revezi.
...................................
Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Venit mors velociter
Rapit nos atrociter
Nemini parcetur.
......................................
Viata ne este scurtă
Va fi terminată prea curând,
Moartea vine fulgerător
Atroce ne agată-n ghearele-i.
Nimeni nu-i crutat de-aceasta.
....................................................
Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet;
Vivant membra quaelibet;
Semper sint in flore.
................................................
Trăiască şcoala!
Trăiască profesorii!
Trăiască fiecare-ntrebător!
Trăiască fiecare-ntrebătoare!
Fie ca ei să-nflorească de-a pururi!
...............................................................
Vivant omnes virgines
Faciles, formosae.
Vivant et mulieres
Tenerae, amabiles,
Bonae, laboriosae.
...............................................
Trăiască toate fecioarele
Binevoitoare si curate la suflet!
Trăiască, de-asemeni,
Femeile tandre, iubitoare
Şi pline de hărnicie!
..............................................
Vivat et res publica
et qui illam regit.
Vivat nostra civitas,
Maecenatum caritas
Quae nos hic protegit.
..........................................
Trăiască patria
şi cei ce-o conduc!
Trăiască-ne oraşul
Şi binefăcătorii acestuia
Care, prin caritatea lor, ne oferă siguranţă!
.......................................................................................
Pereat tristitia,
Pereant osores.
Pereat diabolus,
Quivis antiburschius
Atque irrisores.
...........................................
Fie ca tristeţea să piară!
Fie ca urâtorii să piară!
Fie ca Diavolul să piară!
Fie ca oricine-i împotriva şcolii noastre,
Oricine-ar râde de-aceasta, să piară!

PS.  Intre anii 2000 si 2006, 5 ani universitari am sustinut un curs facultativ de terminologie agricola la USAMV Bucuresti. Am simtit si din calitatea de profesor asociat bucuria inceperii cursurilor universitare. Acum cred ca este mai reinviata esenta acestui motto al studentilor medievali in fata a tot ce se face ca sa nu mai existe nici mandria nici bucuria de a fi student. Oare in loc sa se faca atata tam tam cu hotii care normal acced unde sunt, sa se analizeze toate tezele de doctorat din Romania si sa se valorifice tezaurul copiat sau nu de cinstiti sau necinstiti pentru mersul inainte al Romaniei! Care romanie!? Cui ii pasa!! Asa sa le ajute Dumnezeu! Parerea mea!

Colinde, colinde


de Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Caci gheata se-ntinde
Asemeni oglinzilor.


Si tremura brazii

Mișcând rămurele,
Caci noaptea de azi-i

Când scânteie stelele.


Se bucur copiii,
Copii și fetele,
De dragul Mariei

Își piaptăna pletele…


De dragul Mariei
Si al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O sta călătorului.



Din revista Magazin nr. 51 (2873) din 20 decembrie 2012

Invatatoarea

Pe versurile poetului Virgil Carianopol, Raul Carstea a interpretat in mileniul trecut in Cenaclul Flacara, una din cele mai iubite melodii de catre oamenii Romaniei de atunci… atat de plina de sens astazi in haosul din Romania:

Invatatoarea mea din clasa I

Invatatoarea mea din clasa-ntaia
De mult de-aici din lume a plecat.
S-a dus sa-nvete-n lumea cealalta
Copii ajunsi la varsta de-nvatat.

Era o fetiscana numai soare,
Venea la scoala tot in pas zorit,
Iar in recreatii sta intotdeauna
Cu fel de fel de carti la tainuit.

S-a-mbolnavit odata intr-o toamna
Si-ntregul an s-a chinuit in pat.
Intr-un tarziu, ne-a spus domnul director
Sa n-o mai asteptam, ca s-a mutat.

Tu, timp, n-o mai lasa acum furtunii,
N-o mai lasa prin vanturi si prin ploi.
Destul s-a chinuit saraca
Pana s-ajunga de la ea la noi.

Ai grija, pune-un inger sa pazeasca
Daca mananca seara sau de nu,
Si n-o lasa sa-si cheltuiasca banii
Numai pe carti, mai cumpara-i si tu.

Fii bun si bland, o cat de mult n-ar vrea,
N-o mai lasa la margine sa stea!
Era neinvinsa, iubitoare, buna,
Gaseste-i loc pe undeva prin luna.

FB Proorocu Angel

 In septembrie incepeam scoala, intai ca elevi, apoi ca parinti incet cu ajutorul Domnului ca bunici, acuma ce oare incepe... 




RAZBOIUL


Cuvânt groaznic: sânge, jale,
In urma lui doar jar și scrum...
Cu oameni morți, cu trupuri ciopârțite
Ce-noata-n sânge și în fum...
Zeu plin de demnitate,
Zeu cu chip măreț, dar slut,
Ce jertfe ai primit dintotdeauna,
Ai împărțit și moarte și dreptate!
Nicicând nu ai lăsat o clipa
Pacea-n Univers, ci crunt,
Ai îndemnat pe oameni spre mai mult.
Orbit-ai ochi cu aur și pământ,
Dar ai sculat și sclavii pentru libertate,
Maret, dar crud ai fost și ești, o Marte!
Popoare-întregi vărsat-au sânge
Pentru un Cezar sau Napoleon,
Pentru un ideal mort și în van,
Sau alții îmbătați de-un demon
Care-n Berlin urla, au năvălit în lume
Visând ca sunt singuri în stare a o-ngenunchia.
Dar numai moarte-au obținut și jale
Caci Libertatea, altar sfânt de aur,
Nicicând mai mult de-o clipa n-a pierit
Si ca și Phoenix, din cenușa și sângele acelor ce luptară,
Renăscuta, s-a înălțat mai demna,
Si-n fata ei, orbit de-a ei putere,
Năvălitorul, dușmanul ei de moarte,
Lipsit de vlaga și de idealuri
Piere....

Tulcea – 1976


Lectie de viata


Bea apă, din izvorul de unde beau caii.
Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată ..
Așterne-ți acolo,unde iși face culcuș pisica.
Manancă fructul, care a fost atins de un vierme.
Culege cu îndrazneală ciuperca, pe care stau gâzele.
Sădește pomul acolo unde sapă cârtița.
Casa cladește-o pe locul, unde se încalzește șarpele.
Fântâna sap-o acolo, unde se adăpostesc păsările pe arșiță.
Culca-te și trezește-te odată cu păsările - vei culege toate grăunțele de aur ale zilei.
Mănâncă mult verde - vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum viețuitoarele codrului.
Inoată des - și te vei simți pe pământ, precum peștele în apă.
Privește cât mai des cerul - și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi.
Taci mult, vorbește puțin-și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace"

Sfântul Serafim de Sarov


Sursa internet

American story

S-a intamplat in vestul salbatic,
Cel american, nu altul,
Doamne Fereste !
O data, de mult, s-au intalnit:
Un negru, un indian american si un alb.
Indianul a tacut la inceput.
Negrul si albul au inceput sa se certe.
Albul i-a facut piele rosie (nu Montana)
Si cioara pe cei doi.
Negrul i-a aruncat albului porecla nefericita
De fata palida!
Pistoalele au sarit din colburi si,
Atunci, pasarile vazduhului,
Carnivorele Pamantului
Si mii de viermi si alte
Descompunatoare de hoituri,
S-au aruncat peste lesurile lor.
Peste o ora doua, cele trei maldare de oase
Nu mai tradau culoarea celor trei
COMBATANTI.

PS: Asa a disparut diferenta dintre:
Un ALB, un NEGRU si un ROSU
In acel loc salbatic si indepartat.
Degeaba s-au facut filme, s-au scris romane,
Lumea fierbe acum animata de vulgaritate si cruzime.
Fiara din om, stimulata cu mare stiinta iese la iveala.
Oare lumea intreaga va fi ca acolo in vestul salbatic:
O gramada de oase…?
Oare cercul se inchide?
Cei care au facut atatea minuni
Au crezut in bine, fraternitate, egalitate,
Merita ca rasplata doar cuvantul
MOARTE ??!!

Tulcea 1976


sâmbătă, 22 octombrie 2016

Viata taberistilor,


E un cantec de chitara,
Ne dadea pe geam afara.
C-asa-i viata taberistilor.

Dimineata ceai, ceai, ceai,
Pana la amiaza vai,
La pranz ne da macaroane,
Pana seara mori de foame.
Seara ne da fasolica,
Sa ne doara la burtica,
C-asa-i viata taberistilor.

Si acuma la sculare,
Paturile n-au picioare.
Trei bucatarese,
Stau ca trei printese,
Daca nu-i dai ciocolata
Nu-ti da portia si gata.
C-asa-i viata taberistilor.

Ia sa vedem fratioare,
La baieti in dormitoare,
Toti peretii afumati,
Numai de tigari “Carpati”.
Ia sa vedem fratioare,
La fete in dormitoare,
Toti peretii sunt manjiti,
Numai de pasta de dinti.
C-asa-i viata taberistilor.


 De la copii mei intorsi din tabara la 10 februarie 1990

Ninge iar la Bucuresti


Ninge iar in Bucuresti!
Fulgi mari, atat de firesti,
Cad valsand pe pamant.
Totul deodata s-a acoperit
De un strat curat, neintinat…
Oamenii din nou s-au bucurat
Tot raul din jur o clipa l-au uitat.
Saraci cu bogati in spirit s-au reunit
In admiratia pentru visul alb trait.
Crime, furtisaguri minciuni, un bandit
Au iar noroc, s-au albit!
Nu e nimic mai minunat
Decat sa fii primul care calci pe omat.
Primul care trece prin tunel de zapada
Pe sub copaci si cladiri…
Sa ne bucuram de atata alb
De clipa asta…
Zapada se va topi si iar
Vom vedea toata mizeria de dedesupt
Si iar vom trai in lumea plina de noroi si clisa
Vom reveni in abis,
Sa ne bucuram acum de o clipa de vis!


Bucuresti 12 ianuarie 2013

Completare 6 februarie 2020







PS 30 11 2020 Nici chiar asa, e pandemie si zapada e cu botnita. Asta e dar a nins pandemic, anemic asortat cu realitatea!!

Bomba cu neutroni

My name is Jim,
De mic copil mi-a placut aventura.
Mai mare cand eram mi-a placut sa fur si bautura.
Mi-a placut cand totul face bum-bum.
Se spune ca daca esti hippy ai fi nebun,
Dar prietenii mei spun ca esti un om bun.
Si asa oamenii traiesc degeaba
In lume e prea putin scrum si fum...
Visul meu este sa stau intr-o casa
Pe care sa nu fie nevoie sa o construiesc.
S-o am luata de-a gata
Pregatita de un prost ce-a fost prost si-a muncit...
Cand jucaria ne va fi gata,
Fiecare prieten al meu
Va avea orasul lui cucerit
Fara lupte si fara munca.
Si numai apasand pe-un buton
Bunatati vom avea...
Acuma ce-i drept mor de foame,
Cu declansatorul ascuns in buzunar...
Dar peste putin cei ce traiesc in linistea vietii lor banale
Nu vor mai fi...
Peste hoiturile lor voi trece prin magazine
Si stomacul meu plin va fi...
Prietenul meu Tom e obsedat de o baie...
Va deschide prima vila luxoasa
Si se va spala...
Iar Mike spune ca bomba nu e perfecta
N-ar trebui sa rada femeile
Nu ne vom distra chiar asa bine...
Dar ce sa faci, nimic nu poate fi perfect...
Prostii tipa dupa pace,
Vor ca doar ei sa o duca bine,
Dar la noi, la noi nu se gandeste nimeni
Noi nu avem dreptul la viata decenta...
Noi oamenii cei mai smecheri din lume...
Ah, jucaria va fi curand gata!
Prostilor, fiti pregatiti...
.....................................................................
Asa spunea Jim, vagabond, drogat
Si fara un sfant.
Ascultati-l oameni buni!
Nu radeti de el!
Ca el sunt atatia, dar voi sunteti deocamdata multi!
Lasati-l sa viseze,
Dar aveti grija
Sa nu treaca la fapte...
Aflati cine-i imbata pe el pe Tom si pe Mike..
Aveti grija:
La nevoie se pot distra si fara femei...


Tulcea 1980 revizuita la Bucuresti, astazi, 10 octombrie 2012


vineri, 21 octombrie 2016

Lectie de la trandafiri

de Angel A. Proorocu 

Trandafirii infloresc printre spini.

Daca spinii n-ar exista, am rupe usor trandafirii,
I-am lua numai pentru noi,
Si numai la noi in casa s-ar vesteji.
Daca vrem neaparat sa ii rupem,
De cele mai multe ori mana ne este insangerata,
Ne doare, ne putem infecta, chiar muri...
De aceea acest simbol al perfectiunii, gingasele lui flori,
Cu mireasma lor inconfundabila,
Este plantat in locuri publice, ca sa fie balsam pentru toti
Cei care-i sunt in preajma,
Acestia le inspira aroma, le privesc petalele minunate dar,
Sunt tinuti la distantade spini.
………………………………………

De ce acum institutiile publice,
Orase, sate si toata tara asta minunata,
Sunt plántate cu neghina, palamida, pir si stir!
De ce viata noastra e asa plina de fiere si de venin…
De ce tara asta nu e iar UN TRANDAFIR....






La Baltatesti


Loc binecuvântat de Dumnezeu,

Unde am retrăit un pic şi eu,

În vechea, neîntinata şi frumoasa Românie,

Scăpând pentru o clipă,

Din prosteasca actuală mare nebunie.

Aici vitele mai rumegă pe câmp molcom,

Omul mai ştie că trebuie să fie mereu Om,

Natura-ţi dă multă putere,

Te scapă de himere şi durere.

Am trecut şi prin Pădurea de Argint,

Simţind o boare, un alint,

Mândria spiritului „românescu”

Ştiind că pe aicea a iubit şi a creat

Al nostru mare Eminescu...



Bălţăteşti – Neamţ, 

26 septembrie 2006
Angel Proorocu