de Proorocu A. Angel
Din rau in rau,
Ne boteaza ei in hau!
Poate Doamne nu-i mai lasi
Pe nemernici si cei lasi
Sa ne macine si-acum
Sa ne faca precum scrum !
Tu ast mic si frumusel,
Ne fereste de misel !
Sa faci bine ca asa
Lumea te va consemna
Ca un an miraculos
Pentru toti, pentru folos.
Nu se stie ce va fi
Soare, bine, bucurii…
Sau oare ce ne aduci ?
Le-am duce de-i viata
toate
Dar fa un pic de dreptate!
La anul si la multi ani !
Nu furati, nu fiti golani !
Oare ?
pEntru romania voastra (ne)educatA:
Ce ai omorat, omorat ramane!
Versuri
POESIS –
Odata
am ucis o vrabie
Odata
am ucis o vrabie.
Am
tras cu prastia in ea si-am lovit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot
plans-o si am tot jelit-o.
Nu m-a batut mama, nu m-a certat.
In
mana tineam o bucata de paine.
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.
Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.
De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.
de Proorocu A. Angel
„Ce-i larmă nebună-n El Moro?
„Este corida del Toro,
Veniţi cu toţii acuma
Că-ncepe corida nebuna!”
Cu toţii pornesc ca să
vadă,
Vor sângele valuri să
cadă.
Acum, arena e plină,
Numai Torero să vină.
Acesta apare-n urale
Mulţimile ţipă-n ţignale,
Torero e mândru, cu
haine-aurii
Şi flori îi aruncă fetele
mii.
Galant şi frumos salută
mulţimea
Cu toţii spre el îşi
aruncă privirea;
Dar iată, apare El Toro,
Ce linişte e la El Moro.
Cu ochii lui roşii şi
bulbucaţi,
Ieşiţi din orbite şi
dilataţi,
Cu pielea lui neagră, cu
ochii de drac,
Cu coarnele lucii, cu
vârful de ac,
Cu fruntea îngustă, puţin
speriat,
El Toro apare neaclamat.
De-acum animalul înapoi nu
va da,
Moartea, asta este osânda
sa!
Torero pânza-n spectacol
desface,
Îl face pe El Toro
s-atace,
Cu pasul de dans se
întoarce,
Animalul atacă şi rage.
Mulţimea frenetic aclamă
„Ole!”, „Ole!”- strigătul
se cheamă.
Nisipul se zbate şi arde,
Torero alunecând cade.
El Toro în coarne-l apucă
Şi trupu-i nu ştie unde
să-l ducă.
El Toro triumful nu-l
simte,
Îngrijitorii pe el se
aruncă,
Cu săbii, cu gloanţe, cu
suliţi,
În carnea-i lovesc,
Şi pielea-i pe când
sângerează,
El Toro c-un răcnet
grotesc
Lângă Torero
îngenunchează.
Şi lângă el în colbul cu
sânge,
C-un urlet de moarte se
stinge.
Şi lumea toată vuieşte:
„Torero e mort!”- despre
el se vorbeşte.
...............................................................
Peste puţin e iar larmă-n
El Moro,
E iarăşi „Corida del
Toro”,
Pe uliţa dosnică în
Morero,
La groapă e dus răposatul
torero
Pe un car hurducat ,
De-un călugăr sărman
tămâiat...
O larmă se-aude-n El Moro,
Noul torero învinge El
Toro.
Acolo sus la locu-i trist
şi rece,
Torero uitat veşnicia-şi
petrece.
Tulcea
1972
PS Învins-ai, galileanule!
Învins-ai, galileanule! - acestea ar fi fost ultimele
cuvinte pe care, rănit de moarte, le-ar fi rostit împăratul Iulian în anul 363
al erei noastre. Acest împărat roman, care luptase cu înverşunare împotriva
creştinismului şi voise să se restaureze cultul păgân (din care pricină e şi
poreclit Apostatul), a fost prezentat
după moartea lui de către istoricii creştini - în scop de prozelitism - drept
un pocăit care recunoscuse in extremis, adică în clipa morţii, că biruinţa e de
partea creştinismului. Şi întrucât Iulian Apostatul avea obiceiul să numească
creştinismul (pe care nu l-a considerat o religie) - galileism, ca aluzie al
Galileea unde s-a născut Iisus, ultimele cuvinte, prin care împăratul s-a dat
bătut, ar fi fost Vicisti, o, Galilee! (Învins-ai, galileanule!)
În mod serios sau în ironie, expresia e folosită spre a
recunoaşte că adevărul, dreptatea, victoria sunt de partea adversarului.
de Proorocu A. Angel
Romanie, tara mea,
Asemeni cu catina.
Erai o bogatie, draga
Romanie!
Dar fara iubire si omenie,
Vrei sa lecuiesti
Dar doar rau primesti!
De toate pamantul, omul lecuiesti
Dar cin-te stie ce esti!
Toti te baga-n seama
Doar sa iasa ei in din rama.
Ce minuni poti tu sa faci
Daca am avea ciraci
nu draci !
Asa sa le Ajute Dumnezeu
La lihnitii paraleu !
de Proorocu A. Angel
An cu multe rele
Si cu multe iele.
Pe barbati fartati
Ce ii fac ratati.
An cu adormire
Si nemultumire.
Vine ins-o noapte
Ce trezeste soapte,
Flacara razbeste
In intuneric loveste.
Hristos A Inviat
Suflet inaltat!
Ce o fi acuma
Ce va vedea muma?
Ce o fi cu noi
Dati chiar la gunoi!?
Poate Doamne
Nu ne lasa-n coarne
Scapa-ne de rai
Si de handralai
Pusi pe rau si rele
Precum niste iele.
Ajuta-ne Doamne
Sa fim iar far-arme!
Sa avem ce tara
Ca gradina vara
Ne-a dat minunata
Acum sugrumata!
Sa fim iar lumina
Nu o scalambina.
La cherem de jeguri
Aruncati in neguri!
Doamne ocroteste
Si pe rai goneste !
