Sursa internet
Nu e prima oară când
umanitatea trebuie să înfrunte duşmani invizibili, dar capabili să devină
letali. În 1928, la Teatrul Naţional din Iaşi, George Topârceanu a urcat pe
scenă pentru a susţine o conferinţă în versuri. Subiectul era bacilul Koch,
evenimentul făcând parte dintr-un festival al Societăţii pentru Profilaxia
tuberculozei. Vom reda aici câteva fragmente din conferinţa lui Topârceanu, ale
cărui sfaturi sunt demne de luat în seamă – măcar pentru caracterul lor
umoristic – chiar şi astăzi!
Întâi de toate, cum arată
duşmanul de care trebuie să ne ferim?
După savanți și medici ca
doctorul Argon,
Bacilul se prezintă sub
formă de baston…
Dar bolnavii, săracii,
spun doctorului Ciucă,
Că lor li se prezintă sub
formă de măciucă!
Ce-i el de fapt? Un zero,
un fel de vârcolac
Nici cât un ou de muscă,
nici cât un vârf de ac, —
Ceva așa, cilindric…
Regret că nu găsesc
O cretă și-o tabelă ca să
vi-l zugrăvesc.
Cum se răspândeşte bacilul
lui Koch?
Bacilul despre care aș vrea să vă vorbesc
Se află-aici în sală… știu
bine că m-ascultă,
Dar nu vrea să-și trădeze
prezența lui ocultă.
Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel,
Dar unde-i lume multă
acolo e și el!
Incognito ca regii și nepoftit pătrunde
În orice fel de casă; îl
întâlnești oriunde:
În berării, pe stradă, la
cinematograf;
Îi place să se joace cu
alți bacili în praf;
Se duce la plimbare cu
trenul, cu tramvaiul,
Și peste tot se ține de
bietul om ca scaiul.
Cum putem evita
contaminarea?
Să nu stai toată ziua
vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele și carnea — să
fie bine fripte.
În orice alimente și-n
orice băutură
Să puneți acid fenic — nu mult: o picătură…
Și cel puțin o dată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe
față și pe mâini…
La poștă sau la gară (și-n
orice loc murdar)
E obligat tot omul să
scuipe-n buzunar,
Că pe podea nu-i voie
decât în caz de boală…
Iar când te duci la teatru
sau intri în vreo școală
Și aerul de-acolo îți pare
echivoc,
E mai recomandabil să nu
respiri de loc…
Acei ce au bronșită sau
tuse măgărească,
De semenii lor teferi
grozav să se ferească!
Să nu-și mai piardă
noaptea cu lucruri nepermise,
Să țină toată iarna
ferestrele deschise
Iar vara să se ducă la
aer, la Sinaia,
Să steie-nchiși în casă,
c-afară-i udă ploaia…
Pe lângă asta-i bine, când
suferi de-anemie,
Cu propria ta viață să
faci economie.
De nu vrei ca la urmă să
te trezești mofluz,
Evită surmenajul și orice
fel de-abuz,
Rărește-o cu tutunul, mai
lasă băutura!…
Iar dacă, din păcate, vrei
să-ți apropii gura
De epiderma unei persoane
din elită, —
Oricât ar fi persoana
aceea de grăbită,
La locul ce urmează să fie
sărutat
Să dai întâi c-o cârpă
muiată-n sublimat.
Ori, ca să fiți mai siguri
de viață, eu vă zic:
Nu sărutați nici mână,
nici gură, nici… nimïc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu