2018

de Proorocu Angel

Pe Pamant avem de toate,

Si mai bune dar si rele…

Noaptea cand e joc de iele,

Tu schimbi anu’, pamantene!

Ce aduce ala micu ?

Inca nu-i cazu buricu,

Da e belicos amicu….

Ce s-aduca leader-i rai,

Popoare de palalai,

Care manuiesc mobilu,

Nu prea stiu care e spilu’…

Vad pe Amza dragii mei

Cum ura mai an l-ai mei…

Zaibaru sa curga valuri,

Cinste, ordine, nu tunuri…

Dar vai, ii cade buricu

Acuma lu' ala micu…

Ce-i afara valvataie ?

Iad, prapad si sacrificii ?

Nu ma plod, doar artificii…

Ca acu asa-i romanu,

Nu mai e bland el sarmanu,

Masa nu-i mai este masa,

Casa nu-i mai este casa…

Are bani de da cu tunu

Umbla teleleu nebunu.

Unde-i Amza sa ne vaza

Aruncand prapad la baza…

Si mosu, anu trecut

Pare un necunoscut.

Asta micu cu buricu.

Nu ne-o aduce asta dricu ?

Ca prea tare mai suntem rai

Fara pic de Dumnezei !!!

La Anu' si la Multi Ani !

Lumea nu e numai bani!

Curatenie, frumusete,

Dragoste si tinerete.

Aer bun si nu otrava,

Sa ne-ntindem pe otava…

Nu hotia sa prospere

Omenia-i rai mai vere…

Ala micu ce-o veni,

Asta de-o imbatrani

Poate-n pace ne-o gasi,

Oameni poate atunci vom fi !

Bucuresti 31.12. 2017

Aspiratii

Liceul "Spiru C. Haret", al carui absolvent am onoarea sa fiu si eu, edita o interesanta revista care continea in fiecare an tabloul cu fotografiile absolventilor claselor a XII a deci implicit pentru cei de la cursul de zi si ai liceului. Ma numar si eu printre cei care au publicat aspiratiile lor literare sau referate, alt gen de materiale din toate domeniile studiate sau indragite de autori.
Aceasta poezie a fost publicata acolo spre bucuria si mandria mea.

Povestire de la 1877

Un fiu avu,

Ion pe nume, săraca greu îl mai crescu

Şi văduvă fiind, muncind din greu

Ea mare îl văzu flăcău.

De ani venea la ei vătaful cu jandarmul

Şi bani cereau, bani grei tot anul...

Că nu ştia cum mai arată gologanul.

Ion plecă şi el la oaste pentr-un an

Cu puşcă grea şi pană de curcan,

Dar a plecat în zi de post

Şi a plecat şi dus a fost....

A scris o data de departe

Zicea că pe acolo-i numai moarte,

Zicea că luptă cu sultanul,

C-a luat un stag şi e căprar;

Şi a umplut pe mama bucuria,

Şi mândria,

De-a salutat-o atuncea până şi băcanul,

Uitînd că-i mare datoria.

Şi i-a mai scris Ion că mulţi turci de-or muri,

Va fi şi bine şi săraci nu vor mai fi.

Vătaful şi jandarmul nu vor mai veni,

Şi bunăstarea poate şi la ei s-o mai opri.

Maria îl va lua

Şi soacră mare văduva va fi.

Nepoţi cu droaia or veni.

Şi-ograda bătrânească ce-i pustie

Sub mâna lui, a lui va înflori

„Şi mamă, numai bine o mai fi!”

Dar au trecut şi lupte şi război

Şi s-au întors în sat câţiva flăcâi.

Rupţi, răniţi, flămânzi, în ger aproape goi.

Dar s-au întors şi erau vii.

Ion, oricum ar fi n-a mai venit,

Şi s-a pus mama pe jelit,

Maria cu un alt s-a procopsit,

Jandarmul cu vătaful iară au venit.

Iar de Ion, nimeni, nicicând

Nimic n-a mai vorbit

Căci undeva, departe,

Neştiut de nimeni

În război, el a murit.

Ianuarie 1977 – Tulcea

Am retinut in copie acest articol care oglindeste inca o data interesul avut in Tulcea pentru reliefarea valorilor locale. Ce vremuri, ce elevi, ce profesori...unde or fi acele vremuri...

*PS La rascrucea asta mare dintre ani un prinos de multumire. Si ce naivi eram cand cantam din toti bojocii Gaudeamus Igitur (Si tu vei fi tarana) chiar, ce mai trebuie si latina asta la robotii astia de acuma...

Cine suntem

de unde venim, unde ne ducem,

Ca viata este liniara,

E o idee chiar hilara;

Ea este o rotunda scena

Ce poarta-n timp doar o emblema.

Doi oameni, el si ea, se intalnesc,

Ajung in pat si se iubesc.

Raman o viata impreuna

Sau iar dispar ca intr-o spuma.

Apoi, urland si incordat

De multe ori chiar iesi fortat.

E-un prim punct pe-acel cerc ce-i viata,

Deschizi ochii, ti se destinde fata!

Si-ncet incepi sa vrei sa vezi si ca sa stii

Cei mari spun chiar ca faci copilarii...

Incet, incet observi ca nu e joc

E chiar o treaba de noroc...

Ai vrea sa fii numai tu celmai,

Dar timpul e al vietii mai

Lovit, mintit descumpanit

Te vezi deodata umilit.

Strabati o arca circulara

De doar doi coti sau chiar universala,

Doresti, citesti, vrei cat mai mult,

Dar vai, incet, incet esti un adult!

Ai cai o droaie de urmat,

De multe ori drumu-i curmat...

Rar tu ramai un om curat

Si-ncet dar intr-o clipa s-a gatat...

Si-ai dat sau nu o viata,

Ai o odrasla pe a lumii fata,

Sau n-ai sadit macar un pom

Esti animal sau doar un om...

Cand vezi ca cercul se inchide,

Regreti, esti mandru sau rebel...

Vezi doar un punct ce-i mititel...

E chiar iesirea ta din cerc, te temi de el!

Si iesi, uimit, nemultumit

Atat a fost, a fost real sau doar un mit?

Si sufletul nu stie nimeni incotro

Se-nalta-n grup sau incognito...

A fost atat,

Nu va mai fi,

Neant, eter,dar pentru ce

Atata zbucium, fiere, miere

Cand totul in aceasta lume piere...

Bucuresti 18 februarie 2017

*PS De citit pe sezlong la soarele de anu' nou sau la gura tembelizorului dat pe mute! Ciocu foarte mic adica!

Pentru parinti

Din nefericire timpul e sita.

Cat de live e ce a spus atunci poate prea liric poetul... Nu era atata ura, atatea lipsuri ascunse sub scliviseala...

Din pacate azi tinerii uita de grijile, nevoile, pana la urma de dreptul celor care muncind au creat atatea facute zob azi si printre altele i-au facut si crescut si pe ei...

Rugă pentru părinţi

de Adrian Paunescu

Enigmatici şi cuminţi,

Terminându-şi rostul lor,

Lângă noi se sting şi mor,

Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi

Că şi-aşa au dus-o prost,

Şi fă-i tineri cum au fost,

Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut

Dă un ordin, dă ceva

Să-i mai poţi întârzia

Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor

Ale fiilor erori,

Doamne fă-i nemuritori

Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,

Ia priviţi-i cum se sting,

Lumânări în cuib de cuc,

Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind

Ne întoarcem în pământ,

Cât mai suntem, cât mai sunt,

Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,

Despărţirea-i tot mai grea,

Sărut-mâna, tatăl meu,

Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,

Fata mea şi fiul meu,

Eu sunt cel ce va urma

Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,

Sărut-mâna, mama mea.

Rămas bun, băiatul meu,

Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,

Mama mea, fetiţa mea.

Replici pe FB:

Niculescu Mircea mosule, nu ma pot abtine, te inseli!mare parte a tinerilor NUau uitat de parinti,cum gresit afirmi,sunt indignati din alte motive,principalul fiind cel ce ne-a adus la situatia actuala!si parca si tu aveai un comentariu pe tema!dar vb alta oara!o seara buna!

Niculescu Mircea cei din generatia noastra ,sau putin mai mari,au adus tara la nivelul la care se afla acum!si nu accepta nici unul acest lucru!VINA!eu zic ca copii nu sunt de condamnat!

Eu inteleg Fb un mod de a prezenta niste trairi, locuri, felicitari, impresii. Deci acum ies din tipar dar pentru ca veni vorba, cred ca numai cine nu are minte, un dram de cultura generala poate sa creada ca daca protesteaza noapte de noapte o sa curate lumea de politicieni hoti si corupti. Si politicienii de oriunde care ii incurajeaza sunt niste hoti ca profita ca tara noasra sa fie dezbinata si ca o frunza moarta in multele vanturi, cicloane de azi...Sistemul impus de ceva vreme cere asta. Erau doi pusti demult in metrou si unul zice: Ba da’ ii merge mintea lui cutare. Alalaltul: Da da’ are pe unde sa ii mearga. Unul cinstit si sarac da cu capul de un zid format din mii de piedici... Poezia consider eu e cu o tema actuala, ce e azi arata ca sute de mii de oameni sunt intr-o lume virtuala sclivisita, pe cand toate sunt asa cum sunt si duc mai ales pe cei vulnerabili, cei in varsta, bolnavi, cei care au muncit cinstit sa nu prea aiba alta cale decat sicriul. Intreaba daca esti plecat de mult timp cum e sa cauti un loc de veci! Sa faci scandal e prea usor, sa construiesti ce s-a distrus, sa faci sa fie bine e un pic mai greu. Si asta batranii nu o mai pot face. Si tinerii cu licuricii in noapte care se vede ca muncesc de seara cad zdrobiti ca noi pe vremuri, sa stie ca daca umbla ca aia care strigau odata nu ne vindem tara, dupa himere si ramane totul  la fel o sa aiba si ei la noxele si viata aiurea in care traiesc poate mult mai repede solutia celor carora smecherul poet le-a dedicat o minunata ruga spre cer. Diferenta este ca nu prea o sa mai fie tineri care sa umple atunci noaptea bulevardele... 

Ale tineretii valuri

De n-apareai in viata mea,

De n-apareai in viata mea,

Tu, diamant stralucitor,

Ce inima mi-o faci o cazatoare stea

Si sufletu-mi ratacitor…

Frumoasa esti si alba ca-n povesti,

Si-i carnival si lumea se distreaza

Doar eu stau trist si te privesc

Cum alte brate te danseaza…

Tu nu ai zambet de Gioconda

Nu esti pictata nici de Rafael,

Dar esti frumoasa si esti blonda,

Si tot dansezi mereu cu el…

Esti alba, dulce si suava,

Ai aparut in a mea viata

Ca si un vis stralucitor

Ce zorille il spulbera-n dimineata…

E carnaval, culorile ma fascineaza

Madone, indieni, sinistri pelerini

Dar sufletu-mi, privirea, imi vibreaza

Ca esti frumoasa si esti alba ca un crin…

Ce vesel as fi fost si-ncrezator in viitor

Si visuri grandioase-as inalta,

De n-ai fi fost tu, vis amagitor,

De n-apareai in viata mea…

Cocos Niculitel 1975

Civica

ATENTIE PE TROTUARE LA CALCAT !

Daca nu te uiti unde pui piciorul,

Si te uiti ca omul inainte,

DAI IN .....

Problema e ca cei neatenti calcand,

Intind mizeria, deci,

Fac imposibil de scapat,

Si sa ajungi acasa

Ca politicianul ideal,

Cerut de strada,

NEPATAT....

Bucuresti 10 februarie 2017

Pentru cine?

de Costache Ioanid

Pe cararile razlete

dintre zimbet si suspine, ti se pune o-ntrebare:

Pentru cine, spune, pentru cine oare

e atita frumusete, e atita gingasie

intr-o floare ?

Pentru cine s-ar desprinde

din broaboada

de zapada

ghiocelul in april, daca n-ar fi ochi sa-l vada ?

daca totu-i inutil ?

Pentru cine-n miez de roada, sorb si string in ei culoare

pentru vara urmatoare

embrionii

din begonii, daca totul e-o-ntimplare ?

Pentru cine-si tese-n casa

haina pala

de vestala

cu luminie de diamant

floarea alba de mireasa, daca totul e neant ?

Pentru mintile obtuze

de bondari si buburuze ?

Pentru fluturii ce sboara

in zig-zaguri pe afara ?

Oare viespile ursuze

sunt initiate-n arta ?

oare barzaunii trupesti, plini de miere pe musteti, sunt sensibili, sunt esteti ?

Oare-ar sta flamind bondarul

de n-ar fi subtil decorul

si nu si-ar abate sborul

in gradinile bogate, daca florile de crin

n-ar fi ... proportionate ? ...

n-ar avea acea prestanta

ca de clopot florentin ?

n-ar avea varietate

de culoare si nuanta

de la alb pin' la carmin ?

Nu cumva pretind ... culbecii

sa dezvolte-atitea specii

rozele is liliecii ?

Nu.

In floare e-un mister !

Floarea e un mesager, e un martor, o solie, e un inger din Eden, care-aduce-n valea mortii

o inalta marturire

in culoare, in proportii, in mireasma

si-n desen.

Omule cu mintea plina, du-te-o clipa in gradina, treci prin vaile-inflorite

si te uita la sulfina, la bujori, la margarite, la conduri, la inimioare, la gherghina din carare, la naframa de matase

ce ne-o darue ciclama !

Lasa-te sa te desfete

ochii-adinci de violete, clopoteii cu trei cupe

si narcisele trompete !

Si ia seama !

Daca inima-ti ramine

ca un bulgar, ca o piatra, ca un bolovan in vatra ...

leapad-o !

zdrobeste-o-n coiburi !

Sparge-o pe ilau cu dalta !...

Si apleaca-te in ruga

sa ceri alta !

Dar de simti o-nseninare, un suris si o blindete, care vine

sa te-aline

de povara, de tristete, tu apleaca-te si spune:

"Surioara, pentru cine, spune, pentru cine oare

e atita frumusete, e atita gingasie

intr-o floare ?"

"Pentru cine ?...

Pentru om !

Pentru voi Fauritorul

si-a ascuns in floare dorul, in petalele de aur

de fior si de lumina, ca in opera divina

sa cunoasteti

AUTORUL ... "