sursa internet
versuri VASILE MILITARU
A venit aseara mama, din
satucu-i de departe,
Ca sa-si vada pe feciorul,
astazi domn cu multa carte.
A batut sfios la usa,
grabnic i-am iesit în prag,
Mi s-a umezit privirea, de
iubire si de drag.
Sarutîndu-i mâna dreapta,
ea m-a strâns la piept sfioasa,
Si întrebând-o câte toate,
a intrat apoi în casa.
Înlauntrul casei mele,
câta bruma am adunat,
Da prilej ca biata mama,
sa se creada-ntr-un palat.
Nu-ndrazneste nici sa
intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca,
doar alaturi de covoare.
Eu o-ndemn sa nu ia seama,
si sa calce drept în lege,
Ca doar e la fisu-n casa,
nu e-n casa vre-unui rege.
Si abia o fac sa sada,
pe-un divan cu scoarta noua,
Mi-era dor de tine maica,
ti-am adus vreo zece oua.
Nitel unt i-a colea-n
traista, niste nuci, vreo doua sute,
Si cu ochii plini de
lacrimi, prinse iar sa ma sarute.
Poate mor ca sunt batrâna,
si-aprins dorul sa ma-ndrume,
Sa mai vad odata maica, ce
mi-e azi mai drag pe lume.
Caierul mi-e pe sfârsite,
mâine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de
scânduri, sa ma cheme cimitirul.
Jale mi-i de voi maicuta,
si visez chiar si desteapta
Cum pe-o margine de
groapa, bietul taica-tu m-asteapta
Tu cu dorul mamei în urma,
sa te-aduni cu frati-acasa
Si sa-mparti agoniseala,
de pe urma ei ramasa.
Iara tu ca mai cu stare,
decât fratii tai pe lume
Sa iei casa-n care tie,
ti-a fost dat sa vi pe lume
Când si când în miez de
vara, sau de Pasti sa vada satul
Cum îmi vine ca-n toti
anii, la casuta mea baiatul
Si-având tihna si-odihna,
la venire sau plecare
S-aprinzi si la groapa
maichii, cât-un pai de lumânare.
A tacut apoi batrâna, si-a
plâns mult cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în
poale, se-ntâlneau cu ale mele.
........................................................................................................
........................................................................................................
Cat
traieste, omul invata, noi nu stiam pana acum cam 30 de ani, cel putin eu: in
oglinda cortina de fier avea doua categorii de dusmani. Democratic, dincolo de
faldurile ametitoare cu "cristaluri" Svarovski sau cum le-o mai zice,
mirifica pentru astia de pe acilea, existau comisii de care mucles noi nu
stiam, astia gatau diferiti oameni care li se parea lor ca aveau simtiri
comuniste, Chaplin a fost exemplul cel mai cunoscut. La noi in partea garnisita
cu panza de sac, din pacate oameni de mare talent au picat, poate datorita
sufletelor lor candide si rautatii camarazilor avizi de libertate in plasa
platii unor pacate legate de sentimente si actiuni alaturi de baietii
considerati rai in noile conditii. Si moartea lui Nicolae Iorga poate
echivalentul lui Chaplin in istoria civilizatiei nu e de colea... Dusmanul de
clasa nu piere! Dar au pierit doar cei candizi si cu talent. Cam asta e
povestea lui Vasile Militaru parerea mea. Pacat!
