(sursa internet)
de Alexandru
Vlahuta
Si-au tremurat stapanii
lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in
fiul
Dulgherului din Nazareth!
El n-a venit sa
razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda
lumea
Si multi hulesc in urma
lui.
Si multi cu pietre il
alunga
Si rad de el ca de-un
smintit:
Iisus zambeste tuturora,
Atotputernic si smerit!
El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii
intareste,
Pe morti ii scoala din
mormant.
Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc
.-
Si celor care cred
intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.
Urasca-l cei fara de lege.
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.
Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:
"Fiti blanzi cu cei
ce va insulta,
Iertati pe cei ce va
lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra
voastra
Cu vrajmasie se pornesc".
Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus!
Si oamenii drept
rasplatire
Pe cruce-ntre talhari
te-au pus.
Au ras si te-au scuipat in
fata
Din spini cununa ti-au
facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani desupra-ti s-au
crezut.
Aduceti piatra cea mai
mare
Mormantul sa-i acoperiti
Chemati sutasii cei mai
ageri,
Si straji de noapte randuiti.
S-au veselit
necredinciosii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,
Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul omenesc.
Voi toti, ce-ati plans in
intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati. Christos a Inviat!
