Liceul
"Spiru C. Haret", al carui absolvent am onoarea sa fiu si eu, edita o
interesanta revista care continea in fiecare an tabloul cu fotografiile
absolventilor claselor a XII a deci implicit pentru cei de la cursul de zi si ai liceului. Ma numar si eu
printre cei care au publicat aspiratiile lor literare sau referate, alt gen de materiale din toate
domeniile studiate sau indragite de autori.
Aceasta poezie a fost publicata acolo spre bucuria si mandria mea.
Aceasta poezie a fost publicata acolo spre bucuria si mandria mea.
Povestire de la 1877
Un fiu avu,
Ion pe nume, săraca greu
îl mai crescu
Şi văduvă fiind, muncind
din greu
Ea mare îl văzu flăcău.
De ani venea la ei vătaful
cu jandarmul
Şi bani cereau, bani grei
tot anul...
Că nu ştia cum mai arată
gologanul.
Ion plecă şi el la oaste
pentr-un an
Cu puşcă grea şi pană de
curcan,
Dar a plecat în zi de post
Şi a plecat şi dus a
fost....
A scris o data de departe
Zicea că pe acolo-i numai
moarte,
Zicea că luptă cu
sultanul,
C-a luat un stag şi e
căprar;
Şi a umplut pe mama
bucuria,
Şi mândria,
De-a salutat-o atuncea
până şi băcanul,
Uitînd că-i mare datoria.
Şi i-a mai scris Ion că
mulţi turci de-or muri,
Va fi şi bine şi săraci nu
vor mai fi.
Vătaful şi jandarmul nu
vor mai veni,
Şi bunăstarea poate şi la
ei s-o mai opri.
Maria îl va lua
Şi soacră mare văduva va
fi.
Nepoţi cu droaia or veni.
Şi-ograda bătrânească ce-i
pustie
Sub mâna lui, a lui va
înflori
„Şi mamă, numai bine o mai
fi!”
Dar au trecut şi lupte şi
război
Şi s-au întors în sat
câţiva flăcâi.
Rupţi, răniţi, flămânzi,
în ger aproape goi.
Dar s-au întors şi erau
vii.
Ion, oricum ar fi n-a mai
venit,
Şi s-a pus mama pe jelit,
Maria cu un alt s-a
procopsit,
Jandarmul cu vătaful iară
au venit.
Iar de Ion, nimeni,
nicicând
Nimic n-a mai vorbit
Căci undeva, departe,
Neştiut de nimeni
În război, el a murit.
Ianuarie 1977 – Tulcea
Am
retinut in copie acest articol care oglindeste inca o data interesul avut in
Tulcea pentru reliefarea valorilor locale. Ce vremuri, ce elevi, ce
profesori...unde or fi acele vremuri...
*PS La rascrucea asta
mare dintre ani un prinos de multumire. Si ce naivi eram cand cantam din toti
bojocii Gaudeamus Igitur (Si tu vei fi tarana) chiar, ce mai trebuie si latina
asta la robotii astia de acuma...
