Am fost in 2009 in Siberia in Altai intr-o statiune la
2-300 de km. de Barnaul.
Nu aveam bani de cheltuit dar stateam langa carciumile lor, era octombrie deja, si le ascultam muzica, nu erau multe
dar toate aveau macar un instrumentist, nu era, chiar daca nu era nici un
musteriu inauntru, nici un fel de aparat de muzica, era minunat...
Fata de ce e acum in discoteci, mall si concerte cu manele,
ce minunat era intr-o carciuma saraca sau de lux cu un scripcar, un tambalagiu
si un gurist, alt secol, alta viata...
Una din romantele pe care o iubesc foarte mult:
Calugarul din vechiul schit,
O zi la el m-a gazduit,
Si de-ale lumii mi-a vorbit,
Si de amor si de iubit.
Cind am plecat l-am intrebat,
Ce dor ascuns te-a indemnat,
sa-ti cauti loc printre sihastrii,
El mi-a raspuns, doi ochi albastrii.
Calugarul din vechiul schit,
De-un dor ascuns a-nebunit,
Si atunci prietenii lui buni,
L-au dus la casa de nebuni.
L-am revazut, l-am intrebat,
Printre nebuni ce-ai cautat,
Eu te stiam printre sihastrii,
El mi-a raspuns, doi ochi albastrii.
Calugarul din vechiul schit,
De acelasi dor a si murit,
Iar la mormint printre sihastrii,
Plingeau amar doi ochi albastrii.
Sunt multe variante interpretative pe internet.
24.17.2018
Este o romanta care imi
place, are parte de vocea unor mari artisti romani ca prezentare si de fapt
arata ca de multe ori in dragoste exista oameni care sunt ca soldatii de pe
front. Le este scris sa piarda si daca asa e sa fie se intampa finalul urat.
Degeaba lunetistul poate cu ochi albastri isi sterge o lacrima sau doua. Ce ai
omorat omorat ramane cum se spune in alta minuata melodie!
